Urologul este medicul specialist pentru rinichi, ureterele care duc urina spre vezică, vezica urinară și uretra, la femei și la bărbați deopotrivă, și, în plus, pentru aparatul genital masculin: prostata, testiculele și penisul. Deși mulți oameni îl socotesc „medicul bărbaților”, o parte importantă din pacienții unui urolog sunt femei, venite pentru infecții urinare repetate, pierderi involuntare de urină sau calculi.
Urologia este o specialitate chirurgicală, deci medicul poate opera, dar o mare parte din activitatea lui înseamnă investigații, tratament medicamentos și urmărire. În rândurile de mai jos găsești problemele tratate frecvent, diferențele dintre urolog, ginecolog și nefrolog, cum decurge un consult și când nu ai timp de programare. Informațiile au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate.
Ce este urologia și ce organe acoperă
Urologia este specialitatea care se ocupă de bolile aparatului urinar la ambele sexe și de bolile aparatului genital masculin, cu metode medicale, endoscopice și chirurgicale. Ca orientare, urologul se ocupă de tot drumul urinei, de la rinichi până la ieșirea din corp.
- Rinichii, ca organe care pot avea calculi, chisturi sau tumori.
- Ureterele, tuburile subțiri prin care urina coboară spre vezică, unde se pot bloca pietrele.
- Vezica urinară, rezervorul în care se strânge urina.
- Uretra, canalul de evacuare.
- Prostata, glanda masculină situată sub vezică.
- Testiculele și penisul.
O parte din urologie se face fără nicio incizie, prin endoscopie urologică: instrumente subțiri, introduse pe căile naturale, prin care medicul vede interiorul vezicii sau scoate un calcul. Pentru locul urologiei între celelalte specialități chirurgicale, vezi Specialitățile chirurgicale: ghid complet pentru pacienți.
Probleme pe care urologul le tratează la ambele sexe
Unele probleme urologice apar la fel de des la femei și la bărbați, chiar dacă felul în care se manifestă diferă. Tabelul de mai jos le adună pe cele mai frecvente.
| Problemă | Ce poate observa pacientul | Ce face de obicei urologul |
|---|---|---|
| Infecții urinare repetate | usturime la urinare, nevoie frecventă de a urina | caută cauza recurenței, cere urocultură și ecografie |
| Calculi renali (litiază) | durere colicativă în flanc, uneori sânge în urină | stabilește mărimea și poziția, discută opțiunile |
| Sânge în urină (hematurie) | urină roșiatică sau maronie | investighează sursa, chiar dacă episodul a trecut |
| Incontinența urinară | pierderi de urină la tuse, la efort sau la nevoie bruscă | identifică tipul și recomandă tratament |
| Vezica hiperactivă | nevoie urgentă, frecventă, inclusiv noaptea | evaluează și propune tratament |
| Tumori ale rinichiului sau vezicii | adesea descoperite întâmplător sau prin hematurie | diagnostic și tratament, des în echipă cu oncologul |
Important: Sângele în urină nu se ignoră niciodată, nici dacă apare o singură dată și fără durere. Merită arătat medicului de familie sau urologului, care decid ce investigații sunt necesare.
Infecțiile urinare repetate
O infecție urinară izolată este tratată de obicei de medicul de familie. Când infecțiile revin des, când apar la bărbați, la care sunt mai puțin obișnuite, sau când sunt însoțite de febră și durere lombară, medicul de familie te poate trimite la urolog, care caută o cauză: un calcul, o golire incompletă a vezicii, o anomalie a căilor urinare. Nu lua antibiotice rămase de la tratamente anterioare fără indicația medicului; pe lângă riscuri, ele pot falsifica rezultatul uroculturii.
Când vezica are o cauză neurologică
Controlul vezicii depinde și de nervi și de măduva spinării. De aceea, la persoanele cu boli neurologice cunoscute, problemele de urinare se evaluează adesea împreună de urolog și de neurolog. Dacă dificultățile de urinare apar odată cu amorțeli în zona șezutului, slăbiciune la picioare sau durere de spate puternică, mergi de urgență la medic. Rolul neurologului e explicat în Neurologul: ce afecțiuni tratează și cum decurge consultul.
Urologul la femei
Femeile ajung la urolog pentru probleme ale vezicii și ale căilor urinare, nu pentru problemele organelor genitale, care țin de ginecolog. Granița nu e întotdeauna clară, pentru că organele sunt vecine și unele probleme le implică pe amândouă.
Motive frecvente de consult la urolog pentru femei:
- infecții urinare care revin de mai multe ori pe an;
- incontinența urinară de efort, după nașteri sau la menopauză;
- nevoia bruscă și frecventă de a urina;
- calculii renali;
- sângele în urină.
În cazul incontinenței și al coborârii organelor pelvine, urologul și ginecologul lucrează adesea împreună; există și medici care s-au orientat spre uroginecologie. Dacă nu știi la cine să mergi întâi, medicul de familie te îndrumă. Pentru partea ginecologică și pregătirea unei vizite, vezi Ginecologul: cum te pregătești pentru primul consult.
Sfat: Pierderile de urină nu sunt o „normalitate” a vârstei sau a nașterilor pe care trebuie să le accepți în tăcere. Spune-le medicului deschis: există evaluări și tratamente, de la exerciții pentru planșeul pelvin până la proceduri, iar alegerea o faci împreună cu medicul.
Urologul la bărbați
La bărbați, urologul se ocupă, pe lângă aparatul urinar, de prostată, testicule și funcția sexuală. Multe dintre aceste subiecte sunt evitate din jenă, deși sunt rutină pentru un urolog.
| Zona | Probleme frecvente | Semne care duc la consult |
|---|---|---|
| Prostata | mărirea benignă a prostatei, inflamația, tumorile | jet slab, urinat des noaptea, senzația de golire incompletă |
| Testiculele | chisturi, varicocel, hidrocel, tumori | umflătură, nodul, greutate sau durere în scrot |
| Funcția sexuală | disfuncția erectilă, ejacularea precoce | dificultăți persistente |
| Fertilitatea | probleme ale spermei, varicocel | cuplu care nu obține o sarcină |
Prostata și controlul periodic
Simptomele urinare la bărbatul trecut de vârsta mijlocie, cum ar fi jetul slab sau trezirile repetate noaptea pentru a urina, au adesea legătură cu prostata. Nu înseamnă automat o boală gravă, dar merită evaluate. Analiza PSA (antigenul specific prostatic) și examinarea prostatei se discută cu urologul sau cu medicul de familie, care îți explică ce poate arăta testul și ce limite are; decizia de a-l face e bine să fie luată informat.
Autoexaminarea testiculelor
Un nod nou, dur și nedureros pe un testicul trebuie arătat urologului fără amânare. Testiculul se palpează cel mai ușor după un duș cald; dacă observi o diferență nouă față de cum îl știai, fă programare.
Urolog, nefrolog sau ginecolog: cine ce face
Urologul, nefrologul și ginecologul se ocupă de organe apropiate, dar cu roluri diferite, iar alegerea corectă scurtează drumul spre diagnostic. Diferența de bază: urologul se ocupă de „țevile” și de problemele care se pot rezolva mecanic sau chirurgical, nefrologul de funcția rinichiului ca filtru.
| Situație | Medicul potrivit, de regulă |
|---|---|
| Calculi, blocaj al urinei, tumoră a rinichiului | urolog |
| Analize care arată scăderea funcției rinichilor, proteine în urină | nefrolog |
| Tensiune greu de controlat cu afectare renală | nefrolog, împreună cu cardiologul |
| Infecții urinare repetate | medic de familie, apoi urolog |
| Scurgeri vaginale, durere pelvină, menstruații anormale | ginecolog |
| Incontinență urinară la femei | urolog sau ginecolog, adesea împreună |
Despre rolul nefrologului afli mai multe în Nefrologul: când ai nevoie de specialistul pentru rinichi.
Când e urgență urologică
Câteva situații urologice cer evaluare imediată, nu programare. Ele nu spun ce boală ai, dar arată că nu e cazul să aștepți.
Atenție: Sună la 112 sau mergi la UPU dacă nu mai poți urina deloc și ai vezica plină și dureroasă, dacă ai o durere bruscă și foarte puternică într-un testicul, dacă durerea de colică renală e însoțită de febră și frisoane, dacă urinezi cheaguri de sânge sau dacă ai o durere lombară intensă cu vărsături care nu cedează.
Durerea testiculară bruscă la băieți și la bărbații tineri este o urgență în sine, pentru că unele cauze pot afecta testiculul în câteva ore. Nu aștepta să treacă și nu te jena să mergi la urgențe.
Cum decurge consultul la urolog
Consultul urologic începe cu o discuție detaliată despre urinare și continuă cu examinarea și investigații simple, de obicei neinvazive. Medicul poate cere ca unele analize să fie făcute înainte de consult.
- Discuția: de câte ori urinezi ziua și noaptea, cum e jetul, dacă ai durere, usturime, pierderi de urină, sânge, febră; operații și boli anterioare; medicamente.
- Examenul fizic: palparea abdomenului și a lombelor; la bărbați, examinarea organelor genitale și, când e necesar, a prostatei prin tușeu rectal, o examinare de câteva secunde, incomodă dar nedureroasă.
- Analiza de urină (sumarul de urină) și, la nevoie, urocultura.
- Ecografia rinichilor, a vezicii și, la bărbați, a prostatei.
- Investigații suplimentare, dacă e cazul: CT, cistoscopie (privirea în vezică cu un instrument subțire), analize de sânge.
Jurnalul micțional
Pentru incontinență sau pentru urinatul frecvent, urologul îți poate cere un jurnal micțional: timp de câteva zile notezi ora fiecărei urinări, cantitatea aproximativă, lichidele băute și episoadele de pierdere de urină. Este un instrument simplu, dar foarte util pentru diagnostic.
Pregătirea practică
- Întreabă la programare dacă trebuie să vii cu vezica plină, pentru ecografie.
- Ia rezultatele analizelor de urină și ale ecografiilor anterioare.
- Notează toate medicamentele, inclusiv diureticele și cele pentru tensiune, care influențează urinarea.
- Dacă ai avut un calcul eliminat, adu-l; poate fi analizat.
Tratamentele posibile în urologie
Urologia are la dispoziție tratamente medicale, endoscopice și chirurgicale, iar medicul le alege după diagnostic și după situația ta. Multe probleme se rezolvă fără operație clasică.
- Tratament medicamentos, pentru infecții, vezica hiperactivă, unele probleme de prostată.
- Exerciții pentru planșeul pelvin, adesea cu ajutorul unui kinetoterapeut, pentru incontinență.
- Proceduri endoscopice, prin care se pot trata calculi sau unele leziuni ale vezicii și prostatei, fără incizii externe.
- Litotriția extracorporeală, adică spargerea calculilor cu unde de șoc aplicate din exterior, la pacienții potriviți.
- Chirurgia clasică sau laparoscopică, pentru tumori sau situații complexe.
Tratamentul tumorilor urologice se decide de obicei în echipă, cu oncologul; despre prima întâlnire cu acesta citești în Oncologul: cum decurge prima consultație de oncologie.
Ce merită reținut despre urolog
Urologul este medicul aparatului urinar la femei și la bărbați și al aparatului genital masculin. Femeile merg la el mai ales pentru infecții repetate, incontinență și calculi, bărbații și pentru prostată, testicule și funcția sexuală. Consultul pornește de la o discuție sinceră și de la analize simple de urină și ecografie.
De reținut:
- sângele în urină se arată medicului, chiar dacă a apărut o singură dată;
- incontinența nu e o fatalitate a vârstei și se poate evalua;
- un nod nou pe un testicul cere programare fără amânare;
- imposibilitatea de a urina și durerea testiculară bruscă înseamnă urgență și 112.
Întrebări frecvente
Femeile merg la urolog sau la ginecolog pentru infecții urinare?
O infecție urinară simplă o tratează de obicei medicul de familie, iar când infecțiile se repetă, următorul pas e de regulă urologul. Ginecologul intervine când problema ține de organele genitale.
Este dureros tușeul rectal?
De obicei nu, ci doar incomod, și durează câteva secunde. Medicul îți explică dinainte ce face și poți cere să se oprească oricând.
Trebuie să vin cu vezica plină la urolog?
Doar dacă ți se cere pentru ecografie. Întreabă la programare, pentru că unele cabinete preferă vezica plină, iar altele fac ecografia după o anumită pregătire.
Ce fac dacă am o colică renală?
Dacă durerea e foarte puternică, cu febră, frisoane sau vărsături continue, mergi la UPU sau sună la 112. Dacă a trecut, programează-te la medicul de familie sau la urolog pentru evaluarea cauzei.
Urologul se ocupă și de infertilitatea masculină?
Da, evaluarea fertilității la bărbat ține de urolog, uneori împreună cu un medic specializat în reproducere. De obicei se pornește de la o spermogramă și de la examinarea clinică.
