Pietrele la vezica biliară: când se operează colecistul

Pietrele la vezica biliară, numite medical calculi biliari sau litiază biliară, sunt depozite solide care se formează în colecist, o pungă mică situată sub ficat, cu rol de rezervor pentru bila produsă de ficat. Pot fi cât un grăunte de nisip sau cât o nucă și pot exista ani la rând fără să dea nicio problemă.

Întrebarea care apare după ce ecografia le descoperă este mereu aceeași: trebuie operat sau nu? Răspunsul diferă de la un om la altul, după simptome, complicații și riscuri. Mai jos găsești semnele care sugerează o problemă, situațiile în care se recomandă operația și cum decurge ea. Informațiile sunt generale, iar decizia aparține chirurgului și pacientului.

Cum recunoști pietrele la vezica biliară?

Pietrele dau simptome doar când blochează trecerea bilei sau când irită colecistul, iar semnul clasic este colica biliară. Aceasta este o durere intensă în partea de sus a abdomenului, în dreapta sub coaste, uneori și în mijloc, care poate iradia spre spate sau spre umărul drept.

Colica apare des după o masă bogată sau grasă, durează de la câteva zeci de minute la câteva ore și trece treptat. Poate fi însoțită de greață sau vărsături. Mulți oameni confundă acest tablou cu o indigestie sau cu probleme de stomac.

Totuși, o parte din pacienți nu au niciun simptom, iar pietrele se descoperă întâmplător, la o ecografie făcută din alt motiv. Această situație se numește litiază asimptomatică. Primul medic la care ajungi poate fi internistul sau gastroenterologul, descriși în Medicul internist: ce face și când ajungi la el și Gastroenterologul: când mergi la el și ce te poate întreba.

Ce investigații se fac?

Ecografia abdominală este investigația de bază și arată de obicei pietrele, grosimea peretelui colecistului și dilatarea căilor biliare. Este rapidă, nedureroasă și nu folosește radiații.

Medicul poate cere în plus:

• analize de sânge, pentru inflamație și pentru enzimele hepatice și bilirubină;
• tomografie computerizată sau RMN de căi biliare (colangio-RMN), dacă există suspiciunea unei pietre în canalele biliare;
• ecoendoscopie, în cazuri selectate.

Nu toate sunt necesare la fiecare pacient. Chirurgul alege ce e potrivit după tabloul tău și după rezultatele ecografiei.

Când nu e nevoie de operație?

Pietrele fără simptome nu se operează, de regulă, preventiv, pentru că riscul de a dezvolta probleme este relativ mic, iar operația are propriile riscuri. În aceste cazuri medicul recomandă observare și un stil de viață echilibrat.

Excepțiile, în care chirurgul poate propune operația chiar fără simptome, sunt situații speciale, cum ar fi pietre foarte mari, colecist calcificat sau anumite riscuri asociate. Decizia se ia individual.

Dacă ești asimptomatic, ai în continuare câteva reguli utile: mese regulate, evitarea meselor foarte grase și a pierderilor rapide în greutate, care favorizează formarea pietrelor. Dacă apar colici, revii la medic.

Când se recomandă colecistectomia?

Colecistectomia, adică scoaterea vezicii biliare, se recomandă atunci când pietrele dau simptome repetate sau complicații. Nu există alt tratament care să dizolve pietrele în mod sigur la majoritatea pacienților, iar durerea tinde să revină.

Atenție: Durerea persistentă sub coaste în dreapta, cu febră, frisoane, vărsături sau îngălbenire a pielii și a ochilor, este o urgență. Mergi la spital, nu aștepta să treacă.

Cum decurge operația?

Colecistectomia se face cel mai des laparoscopic, prin mici incizii în abdomen, cu o cameră video și instrumente subțiri, sub anestezie generală. Chirurgul separă colecistul de structurile învecinate, îl leagă și îl scoate printr-o incizie. Diferențele față de operația deschisă sunt explicate în Operația laparoscopică și cea clasică: ce diferă.

În unele cazuri, mai ales cu inflamație severă, aderențe sau dificultăți anatomice, chirurgul trece la operația clasică, printr-o incizie mai mare, pentru siguranța ta. Despre ce operează acest medic și când ajungi la el, citește Chirurgul general: ce operează și când ajungi la el.

Înainte de intervenție urmează pașii obișnuiți: analize, evaluare anestezică, post alimentar și consimțământ, descriși în Consultul preoperator: ce evaluează și cum te pregătești.

Cum arată recuperarea și viața fără colecist?

După colecistectomia laparoscopică, mulți pacienți sunt externați în una-două zile, iar unii chiar în aceeași zi. Poți avea dureri ușoare la nivelul inciziilor și o durere de umăr trecătoare, din cauza gazului folosit în operație. Revenirea la activități ușoare e de obicei rapidă, iar efortul mare se reia după acordul chirurgului.

Fără colecist, bila ajunge direct din ficat în intestin, deci organismul se adaptează. Majoritatea oamenilor mănâncă normal, dar unii observă în primele săptămâni:

• scaune mai moi sau diaree după mesele grase;
• balonare sau disconfort după porții mari;
• toleranță mai mică la alimentele foarte grase.

Se recomandă mese mai mici și mai dese, reluarea treptată a grăsimilor și o alimentație echilibrată, cu legume, fibre și proteine slabe. Dacă simptomele persistă, discută cu medicul.

Pașii de acasă sunt detaliați în Recuperarea acasă după operație: ce faci în primele zile, iar o vedere de ansamblu a specialităților o ai în Specialitățile chirurgicale: ghid complet pentru pacienți.

Pe aceeași temă, citește și Hernia abdominală: când se operează și ce urmează.