După o primă criză, întrebarea care îi frământă pe toți este dacă „acum e epilepsie”. Răspunsul scurt este că o singură criză nu înseamnă automat epilepsie. O criză epileptică poate fi provocată de o cauză trecătoare, cum ar fi febra mare la copii, o scădere severă a glicemiei, lipsa extremă de somn, alcoolul sau oprirea bruscă a unor substanțe, și s-ar putea să nu se mai repete niciodată. Rolul neurologului este să afle de ce a apărut criza și cât de mare este riscul să revină.
Mai jos afli ce se întâmplă de obicei după prima criză, ce investigații urmează, cum decurge consultul neurologic, ce informații trebuie să aduci și cum să reacționezi dacă apare o nouă criză.
Ce este o criză epileptică și ce este epilepsia
O criză epileptică este un episod scurt produs de o activitate electrică anormală și sincronizată a neuronilor din creier. Epilepsia este o boală a creierului caracterizată prin tendința de a avea crize repetate, neprovocate.
Cum definesc neurologii epilepsia
Conform definiției practice a Ligii Internaționale împotriva Epilepsiei (ILAE), se vorbește de epilepsie, în general, într-una dintre situațiile următoare:
- cel puțin două crize neprovocate, apărute la peste 24 de ore distanță una de alta;
- o singură criză neprovocată, dacă investigațiile arată un risc mare de repetare;
- diagnosticul unui sindrom epileptic, adică o formă de epilepsie cu trăsături bine definite.
O criză neprovocată este una care apare fără un factor declanșator acut și evident. O criză provocată, de exemplu în cursul unei hipoglicemii severe sau al unei infecții a creierului, se tratează prin rezolvarea cauzei și nu duce automat la diagnosticul de epilepsie.
Nu toate crizele arată la fel
- Crizele tonico-clonice sunt cele cunoscute de majoritatea oamenilor: pierderea cunoștinței, rigidizarea corpului, apoi mișcări ritmice ale membrelor.
- Crizele focale pornesc dintr-o zonă a creierului și pot produce mișcări ale unui singur membru, senzații ciudate, o stare de „absență” cu gesturi automate sau o confuzie scurtă.
- Absențele sunt întreruperi scurte ale conștienței, de câteva secunde, întâlnite mai ales la copii.
Nu orice pierdere a cunoștinței este o criză epileptică. Leșinul obișnuit, numit sincopă, unele tulburări de ritm cardiac sau episoadele de natură psihică pot semăna cu o criză, iar deosebirea lor este una dintre sarcinile medicului.
Ce faci în timpul unei crize: primul ajutor
În timpul unei crize convulsive, rolul celor din jur este să protejeze persoana și să cronometreze, nu să oprească mișcările. Majoritatea crizelor se opresc singure în câteva minute.
Pașii de prim ajutor
- Păstrează-ți calmul și uită-te la ceas.
- Îndepărtează obiectele dure sau ascuțite din jur.
- Pune ceva moale sub cap.
- Desfă gulerul sau orice strânge la gât.
- Nu ține persoana cu forța și nu-i pune nimic în gură.
- După ce mișcările se opresc, așaz-o în poziție laterală de siguranță.
- Rămâi lângă ea până își revine complet; e normal să fie confuză sau somnoroasă.
Atenție: Sună la 112 dacă este prima criză din viața persoanei, dacă criza durează mai mult de cinci minute, dacă urmează imediat o a doua criză, dacă persoana nu își recapătă cunoștința, dacă s-a rănit, dacă respiră greu, dacă este însărcinată, are diabet ori dacă criza a avut loc în apă.
Ce se întâmplă la urgențe după prima criză
După o primă criză, de obicei persoana este evaluată la unitatea de primiri urgențe. Scopul evaluării de acolo este să găsească sau să excludă o cauză acută care trebuie tratată imediat.
Ce poate face echipa de la urgențe
- examinează persoana și verifică semnele vitale;
- recoltează analize: glicemie, electroliți, alte analize în funcție de context;
- poate face o electrocardiogramă, ca să excludă o cauză cardiacă;
- poate face o tomografie computerizată cerebrală, pentru a exclude o sângerare sau o altă leziune acută;
- decide dacă e nevoie de internare sau dacă pacientul poate pleca acasă, cu recomandarea unui consult neurologic.
Important: Cere biletul sau scrisoarea de la urgențe și păstrează-le, împreună cu rezultatele analizelor și cu CD-ul tomografiei. Neurologul va avea nevoie de ele la consult.
Consultul la neurolog după prima criză
La neurolog, după prima criză, se stabilește dacă a fost o criză epileptică, ce tip de criză a fost, dacă a fost provocată sau nu și cât de mare este riscul de repetare. Pe baza acestor răspunsuri se decide dacă e nevoie de tratament.
Ce investigații poate recomanda neurologul
| Investigație | Ce caută | Ce trebuie să știi |
|---|---|---|
| Electroencefalograma (EEG) | activitate electrică anormală a creierului | vii cu părul curat, fără ulei sau fixativ; e nedureroasă |
| EEG după privare de somn | descărcări care apar mai ușor când ești obosit | medicul îți spune cât să dormi în noaptea dinainte |
| EEG de lungă durată sau video-EEG | episoade surprinse pe înregistrare | se face în centre specializate |
| IRM cerebral | o leziune care ar putea explica crizele | spune dacă ai implanturi metalice sau claustrofobie |
| Analize de sânge | cauze metabolice | recoltare obișnuită |
| Evaluare cardiologică | o tulburare de ritm care imită o criză | se cere când povestea sugerează o sincopă |
Un EEG normal nu exclude epilepsia, iar unele modificări EEG pot apărea și la persoane fără crize. Rezultatele se interpretează doar de neurolog, împreună cu povestea episodului.
Se începe tratament după prima criză?
Nu întotdeauna. După o primă criză neprovocată, neurologul cântărește riscul de repetare, tipul crizei, rezultatele EEG și IRM, profesia și preferințele tale. Uneori recomandă tratament, alteori urmărire atentă. Alegerea medicamentului, doza și durata tratamentului sunt decizii medicale, care se iau individual.
Informațiile pe care trebuie să le aduci
Neurologul nu a văzut criza, așa că depinde aproape complet de ce îi spun pacientul și martorii. Descrierea exactă a episodului este cea mai valoroasă informație pe care o poți aduce.
Ce să noteze martorii
- ce făcea persoana chiar înainte de criză: dormea, stătea în picioare, se ridicase brusc;
- dacă a spus ceva sau a părut să simtă ceva înainte;
- cum a început: o privire fixă, o mișcare a unui braț, un strigăt, o cădere;
- dacă ochii erau deschiși sau închiși și încotro priveau;
- cum au arătat mișcările și dacă au fost pe o parte sau pe ambele;
- cât a durat, cronometrat dacă e posibil;
- dacă și-a mușcat limba sau a urinat involuntar;
- cât timp a fost confuză după aceea.
Sfat: Dacă un episod se repetă, un apropiat poate filma câteva zeci de secunde cu telefonul, cu acordul ulterior al persoanei, după ce s-a asigurat că aceasta este în siguranță. O filmare îi arată neurologului mai mult decât orice descriere. Păstrează filmarea doar pentru medic.
Ce să notezi tu
Notează ce îți amintești dinainte și de după criză, orice episoade ciudate din trecut care ar fi putut fi crize mai mici, somnul din zilele dinainte, consumul de alcool, medicamentele luate și bolile din familie. Pentru episoadele viitoare, ține un jurnal, după modelul din ghidul despre jurnalul simptomelor neurologice.
Viața de zi cu zi după prima criză
Până la evaluarea neurologică și în primele luni după o criză, câteva măsuri de prudență reduc riscul de accidentare dacă episodul se repetă. Neurologul îți dă recomandări adaptate situației tale.
Precauții discutate frecvent
| Situație | Precauția generală |
|---|---|
| Condusul mașinii | nu conduce până nu discuți cu neurologul; aptitudinea pentru condus se evaluează conform regulilor în vigoare |
| Baia | preferă dușul, cu ușa neîncuiată |
| Înotul | nu înota singur |
| Înălțimile | evită scările înalte, schelele, acoperișurile |
| Somnul | păstrează un program regulat; lipsa somnului poate favoriza crizele |
| Alcoolul | discută cu medicul despre consum |
| Munca | întreabă medicul dacă activitatea ta presupune riscuri speciale |
Regulile privind permisul de conducere după o criză se stabilesc prin reglementări specifice, care se pot schimba. Neurologul și comisia medicală care evaluează aptitudinea pentru condus îți pot spune ce se aplică în cazul tău.
Sarcina și epilepsia
Dacă ești femeie și te gândești la o sarcină, spune-i neurologului de la început. Unele tratamente pentru epilepsie necesită o planificare atentă înainte de sarcină, iar această discuție se poartă cu neurologul și cu medicul ginecolog. Nu opri singură un tratament dacă afli că ești însărcinată; contactează medicul.
Informațiile din acest articol au caracter general și nu înlocuiesc consultul de specialitate. Diagnosticul de epilepsie și decizia de tratament se stabilesc doar de neurologul care te evaluează. Pentru copii, evaluarea după o criză o face medicul pediatru și neuropsihiatrul infantil.
Ideile principale după prima criză
O primă criză este un eveniment care sperie, dar care nu înseamnă automat epilepsie. Urgențele caută o cauză acută, iar neurologul stabilește, cu ajutorul EEG, al IRM și al descrierii martorilor, ce tip de criză a fost și cât de mare este riscul de repetare. Decizia de tratament se ia individual, iar până atunci câteva precauții simple reduc riscurile.
De reținut:
- epilepsia se diagnostichează, în general, după două crize neprovocate sau după una cu risc mare de repetare;
- în timpul crizei protejezi capul, cronometrezi și nu pui nimic în gură;
- prima criză, o criză de peste cinci minute sau crizele repetate înseamnă 112;
- descrierea martorilor și o filmare scurtă sunt foarte valoroase;
- nu conduce până nu discuți cu neurologul.
Pentru ce face neurologul la un consult obișnuit, vezi Neurologul: ce afecțiuni tratează și cum decurge consultul, iar pentru imaginea de ansamblu, ghidul de neurologie și psihiatrie.
Întrebări frecvente
O singură criză înseamnă epilepsie?
Nu automat. Mulți oameni au o singură criză în viață, uneori provocată de o cauză trecătoare. Neurologul evaluează riscul de repetare înainte de a pune diagnosticul.
Un EEG normal înseamnă că nu am epilepsie?
Nu neapărat. EEG-ul surprinde doar o perioadă scurtă, iar între crize poate fi normal. Neurologul interpretează rezultatul împreună cu povestea episodului.
Pot conduce mașina după prima criză?
Nu conduce până nu discuți cu neurologul. Aptitudinea pentru condus după o criză se evaluează conform reglementărilor în vigoare.
Ce nu trebuie făcut în timpul unei crize?
Nu ține persoana cu forța, nu-i pune nimic în gură și nu-i da apă sau medicamente până nu își revine complet.
Cine evaluează un copil după o criză?
Copilul este evaluat la urgențe sau de medicul pediatru, apoi de neuropsihiatrul infantil sau de neurologul pediatru. Crizele cu febră la copiii mici au propriile particularități, pe care le explică medicul.
