Cuprins 6 secțiuni
EEG-ul, sau electroencefalograma, este o investigație nedureroasă care înregistrează activitatea electrică a creierului cu ajutorul unor electrozi mici, puși pe scalp. Neurologul o cere cel mai des când suspectează epilepsie, dar poate fi util și în alte situații: pierderi de cunoștință neexplicate, tulburări de somn, confuzie sau evaluarea unor suferințe cerebrale.
Mai jos afli cum decurge investigația, cum te pregătești, ce probe pot fi făcute în timpul ei și cum să citești corect un rezultat, adică cu ajutorul medicului care ți l-a recomandat.
Ce măsoară, de fapt, un EEG
Celulele nervoase comunică prin semnale electrice, iar EEG-ul captează suma acestor semnale prin electrozii de la suprafață. Aparatul le transformă într-un traseu de unde, pe care neurologul îl interpretează după frecvență, amplitudine și simetrie.
Electroencefalograma nu „citește gândurile” și nu arată structura creierului. Pentru forma creierului se folosesc imagistica prin RMN sau CT, iar EEG-ul arată cum funcționează, adică dacă există descărcări electrice anormale sau încetiniri ale activității. De aceea, cele două tipuri de investigații se completează, nu se înlocuiesc. Despre RMN găsești detalii în articolul despre RMN-ul cerebral.
Tipuri de EEG întâlnite
| Tip | Cum se face | Când se folosește |
|---|---|---|
| EEG de repaus | 20–40 de minute, ochi deschiși și închiși | evaluare de bază, suspiciune de epilepsie |
| EEG cu privare de somn | după o noapte cu somn redus, la indicația medicului | când EEG-ul obișnuit e normal, dar suspiciunea rămâne |
| EEG de somn | înregistrare pe durata adormirii | unele tipuri de crize apar în somn |
| EEG de lungă durată | ore sau zile, uneori cu video | clarificarea tipului de crize |
Cum decurge investigația pas cu pas
Tehnicianul sau medicul te așază într-un fotoliu sau pe un pat, într-o cameră liniștită, cu lumină slabă. Îți măsoară capul și așază electrozii în puncte standardizate, cu o pastă sau cu un gel special pentru contactul cu scalpul. Uneori se folosește o cască din material elastic, cu electrozi deja montați.
Pe parcursul înregistrării ți se cere să stai relaxat, cu ochii închiși, apoi deschiși, și să nu-ți încordezi mușchii feței sau ai gâtului, pentru că mișcările produc zgomot în traseu. Investigația nu doare și nu produce curent în corpul tău: electrozii doar primesc semnale.
Probele de activare
Pentru a scoate la iveală anomalii care nu se văd în repaus, medicul poate face două probe obișnuite.
- Hiperventilația: respiri adânc și rar câteva minute, la cerere.
- Stimularea luminoasă intermitentă: privești lumini care clipesc la frecvențe diferite.
Dacă ai avut vreodată crize declanșate de lumină, spune-i medicului înainte de probă. De asemenea, anunță dacă ai probleme respiratorii, deoarece hiperventilația nu se face întotdeauna.
Cum te pregătești
Pregătirea este simplă, dar contează pentru calitatea traseului. Cabinetul sau medicul care îți dă recomandarea îți poate da instrucțiuni specifice, pe care le urmezi cu prioritate.
- Vii cu părul curat și uscat, fără gel, balsam, ceară sau fixativ.
- Scoți agrafele și accesoriile metalice din păr, precum și bijuteriile de la cap.
- Mănânci normal înainte, evitând cafeaua și băuturile energizante în ziua investigației, dacă medicul nu spune altfel.
- Iei medicamentele așa cum ți s-a indicat. Nu le oprești pe cont propriu, mai ales pe cele pentru crize.
- Aduci lista medicamentelor și scrisorile medicale anterioare.
- Dormi cum ți s-a spus: normal, sau mai puțin, dacă ai fost programat pentru EEG cu privare de somn.
Atenție: nu opri singur tratamentul antiepileptic ca „să iasă mai bine” EEG-ul. Oprirea bruscă poate declanșa crize, iar decizia aparține neurologului.
Ce poate arăta rezultatul
Rezultatul vine ca raport scris, uneori însoțit de traseu, și trebuie interpretat în contextul simptomelor tale. Medicul nu pune diagnosticul doar pe baza EEG-ului.
Un traseu cu descărcări epileptiforme sprijină suspiciunea de epilepsie, dar nu este singurul element. Un traseu normal nu exclude epilepsia, pentru că anomaliile apar uneori doar la intervale. Mici variații față de „normal” se întâlnesc și la persoane sănătoase, de aceea interpretarea aparține unui specialist.
Dacă situația ta este legată de o primă criză, vezi și articolul despre ce urmează după prima criză, iar pentru o imagine generală despre specialist, citește articolul despre neurolog.
Cine poate cere și cine interpretează EEG-ul
EEG-ul este cerut de obicei de neurolog sau de medicul de familie, la recomandarea unui specialist, și interpretat de un medic neurolog sau de un medic cu pregătire în neurofiziologie. La copii se ocupă de el neurologul pediatru sau neuropsihiatrul infantil; despre acest specialist vezi articolul despre neuropsihiatrul infantil.
Pentru decontare sau acces la investigație în sistemul public, procedura depinde de biletul de trimitere și de cabinetul ales. Verifică înainte, la medicul de familie sau la clinică, ce documente îți trebuie.
Pentru orientarea între specialități, ghidul principal al categoriei este neurologia și psihiatria explicate.
Întrebări frecvente
Doare EEG-ul sau face rău?
Nu. Electrozii doar înregistrează semnale, nu trimit curent. Poate fi neplăcut doar gelul rece sau scalpul sensibil la contact.
Cât durează o electroencefalogramă?
De obicei între 20 și 40 de minute pentru un EEG de repaus, plus timpul de pregătire. EEG-urile de somn sau de lungă durată pot dura mai mult.
Pot face EEG dacă iau medicamente?
Da, în general continui tratamentul. Dacă medicul vrea să schimbe ceva înainte de investigație, îți spune clar.
Un EEG normal înseamnă că nu am epilepsie?
Nu neapărat. Anomaliile pot fi intermitente și pot lipsi în timpul unei înregistrări scurte. De aceea medicul poate cere repetarea sau un EEG de somn.
Pot conduce după EEG?
Dacă ai făcut un EEG obișnuit, de regulă da. După un EEG cu privare de somn poți fi obosit, așa că e bine să te întorci cu un însoțitor sau cu transport.
