Regurgitațiile bebelușului: când sunt normale și când ceri sfat medical

Regurgitațiile sunt frecvente la sugari și, la un copil care mănâncă bine, ia în greutate și este liniștit, sunt de obicei normale și trec treptat. Devin motiv de consult când sunt însoțite de refuzul hranei, plâns intens, pierdere în greutate, vărsături în jet, sânge sau bilă în conținut, caz în care nu mai vorbim despre o regurgitație simplă, ci despre un posibil reflux la bebeluș care trebuie evaluat de medic.

Ce este regurgitația și de ce apare la sugar?

Regurgitația este întoarcerea unei cantități mici de lapte din stomac spre gură, fără efort și fără durere evidentă. Apare pentru că mușchiul de la capătul de jos al esofagului, care ar trebui să țină conținutul în stomac, este încă imatur la sugarul mic. Adaugă la asta poziția orizontală mare parte din zi, alimentația exclusiv lichidă și un stomac de dimensiuni reduse, și se înțelege de ce multe mese se termină cu un pic de lapte pe tricou.

Copilul regurgitează de obicei fără să se agite și își vede de joacă imediat după. De multe ori, pe măsură ce crește, stă mai mult în poziție verticală și începe diversificarea, regurgitațiile se răresc. Dacă ești la început de drum, merită să știi că cele mai multe familii trec prin acest episod, iar în sine nu înseamnă o boală.

Cum deosebești regurgitația de vărsătură?

Diferența se vede în cantitate, forță și starea copilului. Regurgitația este de obicei o cantitate mică, care iese ușor, adesea odată cu un râgâit, iar bebelușul rămâne vesel. Vărsătura este mai abundentă, se produce cu efort, cu contracții ale abdomenului, iar copilul pare suferind, palid sau obosit după episod.

Pentru a le deosebi, observă:

• Cantitatea: pe tricou, câteva urme sau o gură de lapte, față de conținut abundent, repetat.
• Forța: lichid care curge pe bărbie, față de lichid expulzat cu presiune, în jet.
• Starea copilului: mulțumit, care mănâncă din nou cu poftă, față de iritabil sau apatic.
• Aspectul: lapte alb sau ușor cașos, față de lichid verzui, cu sânge sau cu aspect de zaț de cafea.

Ce poți face după masă pentru a le reduce?

Câteva obiceiuri simple pot scădea frecvența regurgitațiilor, fără nicio intervenție medicală. Ține copilul în poziție verticală un timp după masă, fără să-l legeni brusc sau să-l apeși pe burtică. Fă pauze pentru râgâit în timpul mesei și la final, pentru că aerul înghițit mărește volumul din stomac și presiunea asupra sfincterului.

La biberon, verifică dimensiunea orificiului tetinei: dacă laptele curge prea repede, copilul înghite aer și se sufocă, iar dacă e prea încet, poate suge nervos. Evită hrănirea când copilul plânge de foame de mult timp, pentru că atunci înghite aer și mănâncă agitat. Dacă alăptezi, o atașare corectă reduce aerul înghițit. Nu schimba formula sau dieta pe cont propriu și nu administra medicamente fără indicația medicului. Reperele despre o supraveghere mai amplă a evoluției copilului le găsești în articolul despre pediatrul și frecvența controalelor.

Care sunt semnele de alarmă?

Mergi la medic dacă regurgitațiile sunt însoțite de oricare dintre următoarele situații:

• copilul nu ia în greutate sau slăbește;
• refuză mesele sau se îneacă des la masă;
• vărsăturile sunt în jet, repetate, după fiecare masă;
• conținutul este verde, galben-verzui, cu sânge sau cu aspect de zaț de cafea;
• burtica este umflată, dură sau copilul are scaune cu sânge;
• apare febră, somnolență excesivă sau semne de deshidratare, precum scutece puține, buze uscate și fontanelă adâncită;
• copilul plânge intens, își arcuiește spatele în timpul sau după masă, tușește sau respiră greu.

Dacă apar semne de deshidratare, dificultăți de respirație sau vărsături verzui, nu aștepta consultul programat și mergi la camera de gardă, așa cum se explică în articolul despre urgențele la copil.

Ce înseamnă refluxul gastroesofagian la sugar?

Refluxul fiziologic este foarte comun, în timp ce boala de reflux apare când conținutul gastric provoacă simptome deranjante sau complicații. Medicul pediatru face diferența pornind de la istoricul copilului, de la examenul clinic și de la curba greutății. De regulă, investigațiile suplimentare nu sunt necesare dacă bebelușul se dezvoltă bine. Ele se discută atunci când tabloul clinic ridică întrebări.

Tratamentul începe de obicei cu măsuri de poziționare și de ajustare a modului de hrănire, iar medicamentele sau formulele speciale apar doar la indicația medicului. Informațiile din acest articol sunt generale și nu înlocuiesc evaluarea medicală; pentru situația copilului tău, consultă pediatrul sau medicul de familie. Alte subiecte despre sănătatea celor mici găsești în secțiunea Pediatrie.

Pe scurt

• Regurgitația în cantitate mică, la un copil vesel care crește bine, este de obicei normală.
• Vărsăturile abundente, în jet, cu bilă sau sânge cer consult medical.
• Poziția verticală după masă, râgâitul și o tetină potrivită pot ajuta.
• Greutatea și starea generală a copilului contează mai mult decât numărul episoadelor.
• Nu administra medicamente sau formule speciale fără sfatul medicului.

Întrebări frecvente

Până la ce vârstă regurgitează bebelușii?

La mulți copii, episoadele se răresc treptat pe măsură ce cresc și stau mai mult în poziție verticală. Evoluția diferă de la un copil la altul, iar pediatrul o urmărește la controale.

Trebuie să-l pun la loc la masă dacă a regurgitat?

Dacă este încă flămând și vesel, poți oferi din nou o porție mică, în pauze, fără a-l forța. Nu e nevoie să compensezi cantitatea pierdută.

Ridic capul patuțului ca să prevenim refluxul?

Nu o face fără sfatul medicului. Pentru somnul sugarului se respectă regulile de siguranță, iar poziția de somn se discută cu pediatrul.