Alăptarea: poziții corecte și semne că bebelușul primește destul lapte

Alăptarea merge bine atunci când bebelușul este atașat corect la sân, iar mama stă comod, cu spatele și brațele sprijinite. Cele mai folosite poziții de alăptat sunt cea clasică, cea încrucișată, cea de fotbalist și cea întinsă pe o parte, iar semnele că laptele matern ajunge la copil sunt scutecele ude, scaunele regulate, starea de liniște după masă și creșterea în greutate urmărită la controale.

De ce contează atât de mult atașarea la sân?

O atașare corectă înseamnă că bebelușul ia în gură nu doar mamelonul, ci și o parte din areolă, iar sugerea este ritmică și adâncă. Dacă prinderea este superficială, copilul extrage mai greu laptele, iar mama poate simți durere, fisuri sau sâni foarte încărcați. Un semn bun este bărbia lipită de sân, nasul liber, buzele răsfrânte spre exterior și obrajii rotunzi, nu supți spre interior.

Durerea ascuțită care nu trece după primele secunde de supt este un semnal că ceva trebuie corectat. În loc să tragi sânul din gura copilului, introdu un deget curat în colțul gurii, ca să oprești vidul, apoi reia atașarea de la început. Nu e nicio problemă dacă îți ia câteva încercări, mai ales în primele zile, când atât tu, cât și bebelușul învățați împreună.

Care sunt pozițiile de alăptat și când se potrivesc?

Nu există o poziție unică bună pentru toată lumea, iar cea potrivită depinde de confortul mamei, de vârsta copilului și de tipul nașterii. Cele mai întâlnite variante sunt:

• Poziția clasică (de leagăn): copilul stă pe antebrațul tău, cu capul în pliul cotului, burta lipită de burta ta. Este ușor de învățat, dar la început poate fi greu de controlat capul.
• Poziția încrucișată: susții ceafa copilului cu mâna opusă sânului, ceea ce îți dă mai mult control asupra atașării. Este utilă pentru nou-născuți și pentru bebeluși care se prind greu.
• Poziția de fotbalist: copilul stă lângă tine, cu picioarele spre spatele tău, ca un pachet sub braț. Este confortabilă după cezariană, pentru că nu apasă pe abdomen.
• Poziția întinsă pe o parte: amândoi stați culcați, față în față. Ajută la alăptările de noapte și când mama are nevoie de odihnă.

Indiferent de poziție, urmărește un principiu simplu: aduci copilul la sân, nu te apleci tu spre el. Perne sub cot, o pernă de alăptat sau un scăunel pentru picioare pot face diferența între o masă plăcută și una chinuitoare.

Cum îți dai seama că bebelușul primește destul lapte?

Cel mai sigur reper este combinația dintre scutecele murdare, comportamentul copilului și evoluția greutății. După ce lactația se instalează, un bebeluș hrănit suficient are scutece ude frecvente, urina deschisă la culoare și scaune care se schimbă treptat de la culoarea închisă din primele zile la una mai deschisă, apoi galbenă. Evoluția greutății se urmărește la vizitele la pediatru, iar curbele de creștere ale copilului arată dacă ritmul este cel așteptat pentru vârsta lui.

Alte semne liniștitoare sunt auzul înghițiturilor în timpul suptului, sânul mai moale după masă, bebelușul care se desprinde singur și pare mulțumit, precum și perioadele de veghe în care este activ și atent. Plânsul frecvent sau neliniștea nu înseamnă automat că laptele este insuficient: pot exista și colicile sugarului, perioade de creștere rapidă în care cere mai des sânul sau simplu disconfort.

Cât de des și cât timp ar trebui să sugă?

În primele săptămâni, copiii cer de obicei sânul foarte des, inclusiv noaptea, iar asta este normal. Stomacul unui nou-născut este mic, iar laptele matern se digeră repede. Cel mai bun ghid este cererea copilului: îl pui la sân când arată semnele timpurii de foame, adică își duce mâna la gură, întoarce capul în căutarea sânului, face mișcări de supt. Plânsul este un semn târziu de foame, când calmarea devine mai grea.

Durata unei mese diferă de la un copil la altul. Unii mănâncă repede, alții mai încet, iar lăsat să termine un sân înainte de a-l oferi pe al doilea, copilul primește și laptele mai bogat din finalul mesei. Nu cronometra fiecare supt; observă copilul, nu ceasul.

Ce faci când alăptarea nu merge cum ți-ai imaginat?

Dificultățile la început sunt frecvente și nu înseamnă că ai greșit ceva. Mamelonul sensibil, sânii tensionați sau un copil somnolent care adoarme la sân pot fi rezolvate de multe ori prin ajustarea poziției și a atașării. Ajutorul unei moașe, al unei asistente de maternitate sau al unui consultant în alăptare este de obicei foarte valoros, iar medicul neonatolog din maternitate poate observa o masă la sân și îți poate da sfaturi practice, așa cum este descris în articolul despre rolul neonatologului în maternitate.

Merită să ceri o evaluare medicală dacă bebelușul pierde în greutate sau nu o recuperează, are puține scutece ude, este foarte somnolent și greu de trezit la masă sau dacă mama are durere intensă, zone roșii și dureroase la sân sau stare de rău cu febră. Informațiile din acest articol sunt generale și nu înlocuiesc sfatul medicului pediatru sau al medicului de familie pentru situația concretă a copilului tău. Mai multe teme utile pentru primii ani găsești în secțiunea Pediatrie.

Pe scurt

• Atașarea corectă (gură larg deschisă, bărbie lipită de sân) previne durerea și ajută la golirea sânului.
• Alegi poziția în care tu și copilul sunteți confortabili, nu una anume.
• Scutecele ude, scaunele și creșterea în greutate arată dacă bebelușul primește destul lapte.
• Pui copilul la sân când arată semne timpurii de foame, nu doar când plânge.
• Dacă apare durere persistentă sau scădere în greutate, ceri ajutor medical.

Întrebări frecvente

Este normal ca bebelușul să ceară sânul foarte des?

Da, mai ales în primele săptămâni și în perioadele de creștere rapidă. Mesele dese ajută și la stimularea producției de lapte.

Pot alăpta dacă am fisuri la mameloane?

De regulă da, dar fisurile arată de obicei o atașare imperfectă. Corectarea poziției ajută, iar dacă durerea persistă merită să te consulți cu medicul sau cu un consultant în alăptare.

Cum știu dacă trebuie să completez cu formulă?

Decizia se ia împreună cu medicul pediatru, după evaluarea greutății și a stării copilului. Nu o lua singură doar pentru că bebelușul plânge sau cere des.